Fapte și ficțiune

VACCINURI : FAPTE ȘI FICȚIUNE

Vă rugăm să apăsați, pentru fiecare afirmație pe semnul  “⋁”  pentru a vedea dacă este un fapt sau o ficțiune.

Vaccinurile pot cauza diferite boli – e mai prudent să nu ne vaccinăm.

Este un mit!

Pentru a înțelege cum vaccinurile acționează și pentru a determina dacă vaccinurile au efecte benefice sau nocive, trebuie mai întâi să aruncăm o privire asupra modului în care propriul nostru corp uman luptă împotriva bolilor.3

Modul organismului de a combate infecțiile3:

  • Virusurile sau bacteriile încep să se înmulțească, după ce au ”invadat” corpul nostru
  • Această ”invazie” se numește infecție și provoacă diferite boli
  • Sistemul imunitar al organismului răspunde la infecție prin eliberarea diferitelor tipuri de celule sangvine albe, dintre care unele produc anticorpi, care permit combaterea infecției
  • Odată ce organismul a luptat împotriva infecției, sistemul imunitar își amintește microorganismul ”invadator”. Atunci când aceeași infecție se va mai produce, sistemul imunitar va putea proteja organismul împotriva bolii

Modul vaccinurilor de a lupta contra infecțiilor3,4,5:

  • Există diferite tipuri de vaccinuri. Fiecare tip este conceput pentru a învăța sistemul imunitar să lupte împotriva anumitor tipuri de microbi și pentru a preveni bolile pe care le provoacă
  • Unele tipuri de vaccinuri mimează infecția -acest tip de infecție nu induce boala, dar provoacă sistemul imunitar pentru a produce limfocite T și anticorpi
  • Odată ce această ”imitație de infecție” se termină, organismul dobândește o sursă de celule “memorie”, care își vor aminti modul de a lupta în viitor împotriva bolii
  • Această ”imitație de infecție” provoacă doar simptome minore (de exemplu, febră scăzută)
  • Prin urmare, vaccinurile oferă protecție pe termen lung, dar fără simptomele care pot fi grave a unei boli6,7

Variola este singura boală care a fost eradicată prin vaccinare.

Este o realitate!

Această etapă medicală a fost atinsă în 1979. Până acum, o singură boală infecțioasă a fost eradicată. Datorită vaccinării, variola nu mai reprezintă o amenințare pentru oameni.1

Este în regulă să întrerupem vaccinarea, pentru că anumite boli infecțioase au devenit rare.

Este un mit!

Unele boli precum poliomielita și difteria devin rare, dar ele încă există în unele părți ale lumii. Deoarece călătorim mai ușor în zilele noaste, călătorii neprotejați se pot infecta sau pot deveni vectori de răspândire. Este posibil ca aceștia să răspândească virusuri și bacterii periculoase dincolo de granițele geografice.

Întreruperea vaccinării ar putea provoca răspândirea de boli pe scară largă. În acest caz, toate progresele înregistrate pentru a le elimina ar fi anulate.

Prin urmare, vaccinarea trebuie continuată până când boala este eliminată atunci când este posibil.6,8

Cele mai multe vaccinuri sunt administrate în copilărie. Această administrare timpurie le dăunează copiilor.

Este un mit!

Calendarele vaccinale recomandate ajută la ținerea evidenței vaccinărilor adecvate pentru fiecare grupă de vârstă.

Cele mai multe vaccinuri sunt administrate la începutul vieții. Sistemul imunitar al sugarilor este încă în curs de dezvoltare, fiind vulnerabili la infecții. Vaccinurile protejează sugarii înainte de a intra în contact cu infecții care pot provoca boli grave și complicații ce le pot pune viața în pericol.9

Deși sugarii sunt protejați împotriva infecției de anticorpii obținuți de la mamă, aceasta protecție este temporară și numai împotriva bolilor la care mama este imună.

Chiar dacă dobândirea infecției naturale oferă o imunitate pe termen lung, raportul risc – beneficiu al bolii și al complicațiilor sale este mult prea mare.9

Există îngrijorări cu privire la supraîncărcarea sistemului imunitar al copilului. Dar nu este cazul. De fapt, bebelușii sunt expuși zilnic la germeni, iar sistemul lor imunitar (deși încă tânăr) este capabil să lupte împotriva lor.9

Într-un mod similar, administrarea mai multor vaccinuri nu va copleși sistemul imunitar al copilului, deoarece acestea conțin doar cantități mici de antigen.9

Vaccinarea este o strategie de sănătate publică importantă care permite protejarea împotriva răspândirii multor boli prevenibile prin vaccinare.9

Când vine vorba de vaccinarea sugarilor și copiilor mici, administrarea mai multor vaccinuri în același timp provoacă mai mult rău decât bine.

Este un mit!

Administrarea mai multor vaccinuri în același timp, este, în general, bine tolerată. Un vaccin combinat, care conține 2 sau mai multe vaccinuri într-o singură injecție, este, de asemenea, în general bine tolerat. În ambele cazuri, fiecare vaccin conține doar cantități mici de antigen și nu copleșește sistemul imunitar al unui copil.6,10

În plus, administrarea mai multor vaccinuri sau vaccinurilor combinate are beneficii cheie:

(1) Oferă protecție împotriva diferitelor boli în cursul lunilor în care copilul este vulnerabil.

(2) Se fac mai puține injectări, ceea ce înseamnă mai puține vizite la medic, reduceri de costuri și un confort sporit pentru copil.4,6,10

Există o asociere între unele vaccinuri (cum ar fi vaccinul rujeolă-oreion-rubeolă [ROR]) și/sau componentele acestuia și autism.

Este un mit!

Această controversă a apărut la sfârșitul anilor 1990, când un articol dintr-un jurnal medical a sugerat existența legăturii între vaccinuri (în special vaccinul ROR) și autism. Mulți părinți s-au îngrijorat și chiar au ezitat să-și vaccineze copiii. Această presupusă legătură a fost cercetată în numeroase studii la scară largă. S-a dovedit că nu există nicio asociere între vaccinuri și autism.6,11,12

Vaccinurile nu provoacă autism.11 De asemenea, ingredientele vaccinurilor nu provoacă autism.11

Timerosalul, un excipient care conține mercur, este folosit ca și conservant în anumite vaccinuri cu formulare în flacoane multi-doză. Este util deoarece previne contaminarea bacteriană, atunci când dozele individuale sunt extrase din flacon.11,13 Timerosalul a fost considerat de către unele persoane ca fiind legat de dezvoltarea autismului. Acest lucru a fost cercetat, de asemenea, în studii clinice iar acestea nu au constatat nicio asociere între timerosal și autism.11,13

În prezent, cele mai multe vaccinuri administrate în copilărie sunt ambalate în flacoane unidoză sau seringi preumplute și nu mai necesită conservanți (de ex: timerosal).

Vaccinul ROR nu conține niciun conservant pe bază de mercur.13

Cauza autismului este considerată a fi legată de variații genetice, mai degrabă decât de o reacție imună sau inflamatorie.12,14

Vaccinul împotriva papilomavirusurilor umane (HPV) protejează numai fetele; prin urmare, numai fetele ar trebui vaccinate.

Este un mit!

HPV poate infecta și poate cauza probleme de sănătate fetelor, băieților, bărbaților și femeilor15,16,17 Deși vaccinurile HPV sunt indicate pentru ambele genuri, majoritatea programelor de vaccinare împotriva HPV, în Europa sunt destinate exclusiv genului feminin.17,18

Vaccinarea fetelor cu vârsta cuprinsă între 9 și 13 ani poate ajuta la prevenirea cancerului de col uterin. Protejarea băieților împotriva HPV este, de asemenea, benefică, deoarece poate reduce riscul infectării femeilor cu HPV prin imunitatea colectivă.16,19

Vaccinarea băieților și bărbaților împotriva HPV17,19,20 ajută, de asemenea, la protejarea acestora împotriva verucilor genitale, a cancerului penian și a cancerului anal. Toate aceste afecțiuni implică diferite grade de morbiditate, mortalitate și costuri.

Bărbații homosexuali sunt expuși unui risc ridicat de infecție cu HPV și sunt deosebit de susceptibili la dezvoltarea cancerului anal legat de HPV. Prin urmare, ei nu vor beneficia de protecție dacă vaccinul împotriva HPV este administrat exclusiv persoanelor de gen feminin.

O igienă corectă este suficientă pentru a proteja împotriva infecțiilor. În acest caz, nu mai este nevoie de vaccinare.

Este un mit!

Igiena, salubritatea și apa curată sunt esențiale pentru a proteja împotriva microorganismelor dăunătoare. Cu toate acestea, ele nu sunt suficiente. Bolile infecțioase se pot răspândi indiferent de gradul de curățenie.1,6

Vaccinarea este o strategie de sănătate publică, reduce riscul de infecție apelând la sistemul imunitar.4

Ajută la dezvoltarea imunității prin imitarea unei infecții. În general, această infecție nu provoacă boli, dar permite sistemului imunitar să producă anticorpi și celule cu memorie, care își ”vor aminti”, în viitor, cum să lupte împotriva bolilor.3,4

Protecția nu este limitată doar la individul vaccinat. Cu cât numărul de persoane vaccinate împotriva unei anumite boli care se transmite de la om la om este mai mare, cu atât este mai puțin probabil ca microorganismele infecțioase să fie răspândite. În esență, pe lângă protecția individului, prin vaccinare sunt protejați si acei membrii ai comunității care ar putea fi nevaccinați.7

În funcție de zona geografică, experții în medicină și sănătate publică recomandă un program sau un calendar de imunizare. Aceste programe permit vaccinarea în mai multe etape, în funcție de expunere probabilă la o boală gravă și/sau atunci când anumite populații de pacienți se află la risc.4,7,10

Dobândirea imunității prin boală, în mod natural, este mai bună decât vaccinarea?

Este un mit!

Vaccinurile oferă beneficiul protecției, fără consecințele severe și uneori fatale ale infecției naturale, prin controlarea următoarelor elemente7:

  • Severitatea potențială a agentului patogen7. Există diferite tipuri de vaccin și fiecare este conceput pentru a învăța sistemul imunitar să lupte împotriva anumitor tipuri de microbi și împotriva bolilor pe care acestea le provoacă. Vaccinurile pot conține oricare dintre următoarele: o formă atenuată a unui microb, un microb inactivat (omorât), subunități ale unui microb sau toxine inactivate ale unui microb5.
  • Doza de expunere7.
    • Vaccinurile sunt concepute pentru a conține cea mai mică cantitate de antigen sau agent patogen, pentru a genera un răspuns protector și de lungă durată, dar fără a provoca boala asociată cu infecțiile naturale3,6,7. În infecțiile naturale, cantitatea de microbi nu este controlată așa cum se întâmplă în cazul unui vaccin. De aceea, simptomele sunt mai grave în infecțiile naturale.
    • În plus, infecțiile naturale pot provoca boli și complicații severe ale acestora, de exemplu: pneumonia este o consecință posibilă a varicelei sau a infecției cu pneumococ; meningita poate fi o consecință a infecției cu Haemophilus influenzae de tip b și poate duce la retard mintal; malformații congenitale asociate rubeolei; sau cancer de ficat asociat infecției cu virusul hepatitic B3,6,7.
  • Durata expunerii la agentul patogen7. Vaccinurile sunt administrate înainte de perioada cu cel mai mare risc de infecție.

Vaccinarea este decizia pacientului sau tutorelui legal: dacă acesta nu se vaccinează, nu va afecta alte persoane.

Este un mit!

Înainte de mijlocul secolului trecut, câteva sute de mii de sugari, copii și adulți au murit din cauza unor boli precum tusea convulsivă, poliomielita, rujeola și infecția cu Haemophilus influenzae. Dezvoltarea vaccinurilor și utilizarea acestora pe scară largă, a oferit protecție multor oameni reducând ratele de îmbolnăvire. Acest lucru se datorează faptului că fiecare persoană vaccinată a jucat un rol important în protecția comunității.21

Vaccinurile nu protejează o singură persoană. Majoritatea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare sunt răspândite de la o persoană la alta. Vaccinând, crește probabilitate de protecție și se reduce riscul de infecție și de răspândire al bolilor infecțioase.21

Cu toate acestea, în cazul în care unul sau două cazuri de boală sunt introduse într-o comunitate în care multe persoane sunt nevaccinate, riscul de răspândire al bolii este mai mare. În anumite situații, răspândirea poate fi dificil de stăpânit, ceea ce duce la crearea unui focar infecțios.21

Bolile infecțioase care pot fi prevenite prin vaccinare nu au dispărut complet; unele există încă în anumite țări. Deoarece călătorim mai ușor în zilele noaste, călătorii neprotejați se pot infecta sau pot deveni vectori de răspândire. Este posibil ca aceștia să răspândească virusuri și bacterii periculoase dincolo de granițele geografice.

Întreruperea vaccinării ar putea provoca răspândirea de boli pe scară largă. În acest caz, toate progresele înregistrate pentru a le elimina ar fi anulate.

Prin urmare, vaccinarea trebuie continuată8 până când boala este eliminată atunci când este posibil.6,21

Recomandările privind vaccinarea diferă în funcție de țară/regiune.

Este un mit!

În Europa, aprobarea vaccinurilor și indicațiilor terapeutice este reglementată de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) și de autoritățile de reglementare din fiecare țară (ANMDM în România). Odată aprobate, vaccinurile pot fi administrate de către cadrele medicale.

Disponibilitatea și distribuția acestora este influențată de mai mulți factori, inclusiv de sistemul de finanțare al unei țări și de programul național de imunizare.22

Majoritatea programelor naționale de imunizare încep vaccinarea în primii 2 ani de viață pentru a proteja copiii mici, care sunt cei mai afectați, împotriva bolilor extrem de contagioase.

Cu toate acestea, calendarele vaccinale, dozele sau administrarea concomitentă pot varia în funcție de țară. Acest lucru se datorează faptului că există interpretări diferite ale impactului imunologic al fiecărui calendar vaccinal, sau că pot exista dovezi insuficiente care să susțină că un calendar va funcționa mai bine decât altul.22

Există și alți factori specifici fiecărei țări care explică diferențele de politici/programe între țările europene. Printre acești factori avem22:

  • Incidența bolilor în funcție de zonă geografică
  • Costurile legate de managementul bolilor și a vaccinării (influențate de sistemul existent de sănătate)
  • Evaluările de farmaco-economie
  • Preferințele și valorile culturale
  • Disponibilitatea vaccinurilor

Referințe:

  1. Greenwood B. The contribution of vaccination to global health: past, present and future. Phil Trans R Soc B. 2014;369(1645):20130433.
  2. World Health Organization (WHO). Immunization coverage. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs378/en/. Accessed 7 May 2018.
  3. Centers for disease Control and Prevention (CDC). Understanding how vaccines work. https://www.cdc.gov/vaccines/hcp/conversations/downloads/vacsafe- understand-color-office.pdf. Accessed 20 April 2018.
  4. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Making the vaccine decision. https://www.cdc.gov/vaccines/parents/vaccine-decision/index.html. Accessed 20 April 2018.
  5. U.S. Department of Health & Human Services. vaccines.gov. Vaccine types. https://www.vaccines.gov/basics/types/index.html. Accessed 13 June 2018.
  6. World Health Organization (WHO). Questions and answers on immunization and vaccine safety. http://www.who.int/features/qa/84/en/. Accessed 20 April 2018.
  7. Children’s Hospital of Philadelphia (CHOP). Vaccine science: vaccines and the immune system. http://www.chop.edu/centers-programs/vaccine-education-center/vaccine-science/vaccines-and-immune-system. Accessed April 20, 2018.
  8. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Why immunize? https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/why.htm. Accessed 20 April 2018.
  9. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Infant immunization FAQs. https://www.cdc.gov/vaccines/parents/parent-questions.html. Accessed 14 May 2018.
  10. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Multiple vaccines and the immune system. https://www.cdc.gov/vaccinesafety/concerns/multiple-vaccines-immunity.html. Accessed 20 April 2018.
  11. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Vaccines do not cause autism. https://www.cdc.gov/vaccinesafety/concerns/autism.html. Accessed 20 April 20, 2018.
  12. Gerber JS, Offit PA. Vaccines and autism: a tale of shifting hypotheses. Clin Infect Dis. 2009;48(4):456-461.
  13. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Understanding thimerosal, mercury, and vaccine safety. https://www.cdc.gov/vaccines/hcp/patient- ed/conversations/downloads/vacsafe-thimerosal-color-office.pdf. Accessed 20 April 2018.
  14. Centers for Disease Control and Prevention. Facts about ASD. https://www.cdc.gov/ncbddd/autism/facts.html. Accessed 20 April 2018.
  15. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Genital HPV infection – CDC fact sheet. https://www.cdc.gov/std/hpv/HPV-FS-July-2017.pdf. Accessed 14 May 2018.
  16. World Health Organization. Human papillomavirus (HPV) and cervical cancer. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs380/en/. Accessed 14 May 2018.
  17. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Factsheet about human papillomavirus. https://ecdc.europa.eu/en/human- papillomavirus/factsheet. Accessed 14 May 2018.
  18. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Vaccine scheduler—Human papillomavirus: Recommended vaccinations. https://vaccine-schedule.ecdc.europa.eu/Scheduler/ByDisease?SelectedDiseaseId=38&Selecte dCountryIdByDisease=-1. Accessed 14 May 2018.
  19. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Introduction of HPV vaccines in EU countries – an update. Stockholm: ECDC; 2012.
  20. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). HPV and men–CDC fact sheet. https://www.cdc.gov/std/hpv/hpvandmen-fact-sheet-february- 2012.pdf. Accessed 23 April 2018.
  21. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). What would happen if we stopped vacciations? https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/whatifstop.htm. Accessed 14 May 2018.
  22. Nohynek H, Wichmann O, D’Ancona F, and VENICE National Gatekeepers. National Advisory Group and their role in immunization policy-making processes in European countries. Clin Microbiol Infect. 2013;19(12):1096–1105.

RO-NON-00111 EXP: 04/2023
Pregătit in România: 05/2020