Pionierii Vaccinării

PIONIERII VACCINĂRII

Povestea vaccinurilor moderne a început în 1796, când Dr. Edward Jenner a inoculat variola bovinelor în James Phipps, un copil în vârstă de 8 ani pentru a-l proteja împotriva variolei.

Dr. Edward Jenner inoculând cu variola bovină în copilul, în vârstă de 8 ani, James Phipps.

Jenner a folosit termenul „vaccinare”, „vacca” fiind cuvântul în latină pentru „vacă”.

Este recunoscut de mai multe secole că unele boli nu reinfectează niciodată o persoană vindecată. Variola a fost prima boală pe care oamenii au încercat să o prevină prin inoculare intenționată cu materii infectate.

La opt decenii după ce Jenner a publicat descoperirile sale, Louis Pasteur a dezvoltat primul vaccin viu atenuat.

Atenuarea este un proces care reduce patogenitatea bacteriei sau a virusului dintr-un vaccin, astfel încât este mai puțin probabil ca acesta să provoace boala, declanșând în același timp un răspuns imun similar infecției naturale.

A fost nevoie de mai multe decenii de progres în cercetarea fundamentală și clinică pentru a permite oamenilor de știință să înțeleagă suficient de bine virusurile pentru a începe dezvoltarea vaccinurilor care ajută la prevenirea bolilor infecțioase.

DR. MAURICE HILLEMAN

Devotamentul și pasiunea Dr. Hilleman, recunoscut pentru dezvoltarea a mai mult de patruzeci de vaccinuri, continuă să inspire și în zilele noastre oamenii de știință din laboratoarele de cercetare.

Jonas Salk și Albert Sabin se numără printre oamenii de știință care au făcut pași uriași în lupta împotriva bolilor infecțioase cauzate de virusuri. Dr. Maurice Hilleman, cel care a condus Departamentul “Virus and Biology Cell” al MSD (Viruși și Biologia Celulei) din 1956 până în 1984, a făcut, de asemenea, parte din grupul de pionieri ai vaccinării.

„De la Pasteur încoace, a făcut mai mult pentru medicina preventivă decât oricine altcineva.”

Dale C. Smith, istoric șef la Uniformed Services University of Health Health din Bethesda, Md.

Dr. Hilleman s-a născut și a crescut într-o fermă din Montana. Copilăria lui nu a fost ușoară, dar această experiență a pus bazele activității sale. „Atunci când crești într-o fermă, dobândești multe cunoștințe generale”, a spus el. După ce a absolvit Universitatea din Chicago cu un doctorat în microbiologie și chimie, Hilleman a ales să lucreze pentru o companie farmaceutică și nu în domeniul academic.

„Angajamentul său a fost să creeze ceva util care poate fi rapid transferat în practica clinică. Maurice s-a dovedit genial în dezvoltarea vaccinurilor, și a fost responsabil de toate etapele farmaceutice, de la cercetare până la punerea pe piață.”

Paul Offit, șeful secției de Boli Infecțioase a Spitalului pentru Copii din Philadelphia și biograful lui Hilleman.

În ciuda numeroaselor sale realizări, inclusiv contribuția sa în dezvoltarea a peste 40 de vaccinuri umane și animale, numele doctorului Maurice Hilleman este practic necunoscut de publicul larg și de presă. Cu toate acestea, impactul său asupra sănătății publice este incontestabil.

Dr. Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din Statele Unite l-a numit pe Dr. Hilleman „unul dintre adevărații giganți ai științei, medicinei și sănătății publice ai secolulului XX”.

În 1988, președintele Ronald Reagan i-a acordat Doctorului Hilleman Medalia Națională a Științei, iar în 1997, a fost onorat cu premiul „Medalia de aur Albert B. Sabin”.

RO-NON-00107 EXP: 04/2025
Pregătit in România: 04/2023